Treceți la conținutul principal

Cine e domnişoara Cristina ?!

Nu, nu e vorba de fătuca ghinionistă din romanul lui Mircea Eliade, e vorba de domnişoara Cristina care are împrumuturi luate de la bănci, cunoscuţi în America, Spania şi Anglia şi prieteni travestiţi iubitori de fotbal.
De ce îmi pun întrebarea asta ? acu vă zic:
Când mi-am cumpărat HTC-ul de la Vodafone, mi-am luat alt număr, că fostul era în agenda multor idioţi şi chiar era nasol. N-am scăpat de idioţii mei că am dat de alţii. Din păcate am luat numărul domnişoarei Cristina, o tipă din Bucureşti.
De un an de zile, nu este săptămână să nu mă sune câte unu “Alo, Cristina ? – NU, ai greşit numărul, Cristina nu mai are de x luni numărul ăsta.” şi bineînţeles, mai încearcă “Alo, Cristina ? – Bă tu eşti prost ? nu ţi-am zis că ai greşit număru şi că nu mai are număru ăsta ? ce stâlp de telegraf ai de nu-ţi arată că ai format deja acel număr ?”. Prietenele Cristinei erau tâmpite grav, probabil că erau blonde (faza cu blondele am zis-o şi eu să mă aflu în treaba, nici nu înţeleg duma, dar o folosesc să par mai inteligent. Iubesc blondele.). Le ziceam că nu o cunosc pe Cristina şi că eu am făcut un contract nou la Vodafone şi mi-au dat numărul ăsta, dar ele mai sunau o dată şi mă întrebau “Dar nu ai numărul nou al Cristinei ?”, femei FTW!.
De Crăciun am fost colindat direct prin telefon de nişte englezoaice în comă alcoolică, după ce le-am zis că nu-s Cristina m-au înjurat, cred. Prietenii domnişoarei din America erau civilizaţi, iar cei din Spania erau români.
Oh să nu uit să îi înjur pe cei de la Bancpost în numele Cristinei. Domnişoara Cristina are datorii la Bancpost, o bancă aşa zgârcită încât robotul îţi dă doar beep şi aşteaptă să suni tu. În fine, n-am luat în considerare mesajele şi beep-urile lor şi m-a sunat un operator. Îi explic cum stau treburile, iar el ca un prost ce era tot mă întreba “Sigur, sigur, sigur nu aveţi legături cu ea ?”, i-am mai spus că vreau să-mi scoată numărul din baza lor de date, dar degeaba, luna următoare iarăşi mesaje şi beepuri, iarăşi o convorbire cu un prost, care până la urmă mi-a scos numărul din baza de date.
Şi spre sfârşit să vă povestesc şi de prietenii travestiţi. Bă da ce ultraşi adevăraţi, păcat de ei. Prieteni, după ce au pus pariu prietenii travestiţi cu domnişoara Cristina că nu ştiu cine câştiga ceva meci de la Campionatul Mondial de fotbal, travestiţii dinRect m-au sunat după meci “Fatăh, îţi zisăi că ăia care ie în alb câştigă, ah să-ţi pup găoaza…” cum am o voce asemănătoare cu cea a Cristinei, m-am pus la poveşti cu ei, după vreo 2 minute am crezut că-mi puşcă ficatul din cauza râsului şi le-am zis că nu-i Cristina la telefon, iar ei mi-au răspuns sec în cor “Să ne pupi rozeta”. Şi am închis.
Mna, aşa am devenit eu “secretara” domnişoarei Cristina, că răspund eu la telefoane în locul ei. Mi-ar face plăcere s-o cunosc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ei mă fac să mă simt în “siguranţă” !

Ştim cu toţii că în septembrie nişte gangstări români au jefuit o maşină de transport valori în pasul Gutâi, iar acum au fost prinşi capii reţelei. Unul dintre ei are o crimă la activ, nişte condamnări care au început prin 1986 şi 4 evadări. Nu ştiu sigur unde sunt închişi în acest moment, bănuiesc că la sediul Poliţiei Judeţene sau poate chiar acum au evadat din Tribunalul Judeţean, care e la 500m de mine. Mă simt oarecum aiurea când mă gândesc că în oraşul ăsta e un condamnat pentru o crimă, pentru jafuri şi care a evadat de 3 ori din închisorile din Suedie si o data dintr-o inchisoare din Italia. Oare ce l-ar ţine legat de gratiile băimărene ? poate evada când vrea muşchiul lui miocard. La ce paza şi siguranţă avem… mă şi tem. Sigur poliţiştii nu s-au uitat la filmul The Silence of the Lambs.

Regele cocalarilor băimăreni

Ieri l-am văzut pe regele cocalarilor din Baia Mare. E simpatic, neras şi are un remblăr. Când l-am zărit am vrut să fac o plecăciune, ca să dea Domnul să intre cu maşina într-un stâlp. Daca l-aţi fi văzut, garantat vă dădea o lacrimă pe cur, să încep să vă povestesc. Stătea la volanul unui remblăr ruginit, mâncat de termite şi cu geamurile deschise, toate erau deschise chiar dacă afară erau -6 grade. El era bărbos, cu ochelari de de soare home made adică sticlă afumată prinsă cu sârmă, căciulă tip Axinte şi un fâş de ăla parcă era mascota Michelin. Detaliile ce vi le-am spus nu prea demonstrează că e cocalar, dar AVEA GEMURILE DESCHISE la -6 grade şi în MAŞINĂ SUNAU MANELE PE SISTEM TURBO ÎNGHEŢAT ! i love Baia Mare !

o poezie de Ion Pribeagu

La 15 anisori,
Aveam o crestere aleasa.
In pension faceam furori,
Dar eram tare rusinoasa.
Si cand cu Nicusor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca vapaia…
Tiu minte cat de mult roseam
Cand imi spunea de vorba aia. Intr-o duminica, fiind cald
Si cum vazduhul sta sa fiarba,
M-am dus la garla sa ma scald
Si mi-am pus hainele pe iarba.
Dar Nicusor sta-n iarb` ascuns
Si ma privea cum faceam baia,
Mi-a fost rusine si am plans
Fiindca-mi vazuse vorba aia. Prin Cismigiu, cu pas grabit,
De la pension mergeam spre casa
Si-un ofiter m-a urmarit,
Spunandu-mi dulce ca-s frumoasa.
M-am rusinat si-am spus “merci”
Si ca sa nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa si…
S-a intamplat, stii, vorba aia. Desi sunt rusinoasa rau,
De toti baietii sunt curtata
Si-alearga-n urma mea mereu
Aproape Capitala toata.
Si-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanta sau Mamaia,
Petrec din noapte pana-n zori
Ca mult imi place vorba aia. Zadarnic, muritor sarman,
Vrei sa gasesti a vietii cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindca iubeste o femeie.
Aseara chiar s-a-…